cheag

"taci odata! lasa-ma sa gandesc. fac lucrul asta prea putin in 24 de ore, iar tu nu ma lasi in pace!"


linistea imi spargea zgomotul din urechi.
da... iar avea sa vina o portie de durere. simteam cum amintirile neplacute navalesc asupra creierului supraincalzit, provocandu-mi o amnezie destul de puternica, incat sa uit ca vorbesc cu tine. stiam ca treci prin aceeasi senzatie, chiar daca nu te vedeam. puteam sa-ti aud zbuciumul interior urland atat de tare incat sa-mi sparga timpanele de liniste. vroiam acelasi lucru: sa dobor linistea exterioara, cu un strigat de ajutor, venit din interior. sa urlam amandoi cat ne tin plamanii si creierii, numele lor. a ei si-a lui. vroiam sa-i urlam afara pana la epuizare. sa scapam de greutatea amintirilor dulci si seci.
asta imi doresc eu. asta iti doresti si tu. nu-i asa?

"nu-mi mai fac rau. s-a terminat. o sa fie bine. pot rezista."

acul penetrase pielea mai repede decat mi-as fi putut imagina. tremuram ca dracu', deci sansele sa nimeresc perfect erau de 1%. intrase, ce-i drept, dar ajunse prea adanc in piele, intr-o pozitie nu tocmai "sanatoasa". vroiam sa donez acel sange pamantului, gunoiului, jegului din lumea intreaga, in special tie.

"nu vreau droguri. nu mai vreau vicii, nu mai vreau dorinte, nu mai vreau vise halucinogene. vreau viata, vreau scoala, vreau faculta', vreau o familie, il vreau pe el, caci suntem doi de-un fel diferit."




prima picatura parcurse toate gaurile urechii, coagulandu-se pentru a nu-mi parasi inca trupul. o lipitoare imaginara? ah nu, erai doar tu. vad numele tau in fiecare globula rosie, si-n fiecare globula moarta.
pute oribil! a gunoi! a ura! a minciuna! a crima! a tine!
miroase a fier, a rugina, a moarte.
se scurge si se intareste in locuri greu accesibile, ramand pe mine. omorandu-mi gandurile fascinant de fericite.
urechile-mi sunt acoperite de sange inchegat, iar gatu' meu amorteste, incercand sa nu se miste. simt cum picioarele ma lasa, cum urla inimii sa ma omoare in clipa asta. trupul meu nu te mai vrea langa mine. e satul de tine!
chiar daca nu ne vedem, te simt, imi curgi prin vene si ma otravesti zilnic cu o doza de ura, dispret si durere. cu portia de venin.
in zadar incerc sa fug, ai sa ma urmaresti pana in clipa in care sufletul meu nu mai exista. si aici, si in iad, si in rai, si in spatiu. n-am sa mai exist intr-o buna zi, si atunci am sa ma pot bucura de liniste, de un loc in care nu exista existenta.

sau poate tu-mi marchezi inexistenta...